Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice (A.N.R.M.A.P.) a lansat la data de 22 iulie 2015 spre dezbatere publică Proiectul de Lege privind achiziţiile publice, precum şi Proiectul de Lege privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi a contractelor de concesiune şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.
Din analiza propunerilor de lege se observă o reală îmbunătăţire faţă de legislaţia actuală. Printre principalele modificări observăm eliminarea obligaţiei de constituire a garanţiei de bună conduită, introducerea procedurii notificării prealabile, ca procedură obligatorie în sarcina contestatorului înainte de a se adresa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor (CNSC) sau instanţei competente şi posibilitatea alegerii între calea administrativ-jurisdicţională, prin formularea contestaţiei direct în faţa CNSC, şi calea jurisdicţională, prin formularea contestaţiei în faţa instanţei de judecată.
În ceea ce priveşte eliminarea obligaţiei de constituire a garanţiei de bună conduită, aceasta este o măsură necesară întrucât, în prezent, considerm abuziva constituirea acesteia ori de câte ori un ofertant vrea să conteste un act al autorităţii contractante, aspect care de multe ori îi împiedică pe aceştia să îşi exercite un drept. Este adevărat că prin creşterea numărului celor care vor contesta procedurile de licitaţie se va ajunge la întârzierea şi uneori blocarea procedurilor, însă principiul prezumţiei de bună credinţă acordată ofertantului contestator este un principiu ce nu trebuie încălcat.
Referitor la procedura notificării prealabile, prin aceasta procedură se urmăreşte obligarea contestatorului să solicite mai întâi autorităţii contractante revocarea sau remedierea în tot sau în parte a pretinsei încălcări a legislaţiei privind achiziţiile publice. Formularea unei notificări prealabile de către persoana care se consideră vătămată are ca efect suspendarea dreptului de încheiere a contractului. Suspendarea dreptului de încheiere a contractului nu încetează înainte de expirarea unui termen de cel puţin zece zile începând cu:
a) ziua următoare luării la cunoştinţă a răspunsului autorităţii contractante în sensul că nu urmează să revoce actele emise sau să adopte măsuri de remediere;
b) ziua următoare împlinirii termenului de 3 zile, când autoritatea contractantă nu a transmis un răspuns;
c) ziua următoare luării la cunoştinţă a răspunsului autorităţii contractante cu privire la revocarea actelor emise sau măsurile de remediere efectiv implementate. În cazul în care autoritatea contractantă transmite un răspuns în sensul că urmează să revoce actele emise sau să adopte măsuri de remediere are la dispoziţie un termen de 7 zile pentru implementarea efectivă a acestora.
Contractul încheiat cu încălcarea acestor dispoziţii este lovit de nulitate absolută.
Cea de-a treia modificare, constând în alegerea între depunerea contestaţiei la CNSC sau formularea acesteia în faţa instanţei de judecată, a existat şi în forma anterioară a legislaţiei, însă ea nu a mai fost preluată în legislaţia aplicabilă în prezent. Privitor la contestarea în faţa CNSC, noutatea constă în interzicerea completării contestaţiei odată ce aceasta a fost depusă la Consiliu, aspect ce în trecut ducea la prelungirea termenului de soluţionare. De asemenea, operatorii economici vor avea dreptul să consulte raportul procedurii de atribuire şi acele informaţii din cadrul propunerilor tehnice şi financiare depuse în cadrul licitaţiei ce nu au fost declarate confidenţiale, după comunicarea rezultatului procedurii, astfel încât să cunoască toate aspectele care pot face obiectul unei contestaţii, inclusiv acele aspecte care făceau obiectul unor completări ale contestaţiilor.
Formularea contestaţiei direct în faţa instanţei de judecată prezintă dezavantajul unui timp de soluţionare mai îndelungat, dat fiind faptul că trebuie respectate toate principiile ce guvernează judecata. Un alt dezavantaj al procedurii în faţa instanţei de judecată este acela că aceasta procedura presupune plata unei taxe de timbru calculată la valoarea contractului, costuri pe care procedura pe calea administrativ-jurisdicţională nu le presupune. De asemenea, se reglementează în mod expres posibilitatea contestatorilor de a se adresa instanţei de judecată, cu condiţia plăţii unei cauţiuni, cu o cerere de suspendare a procedurii, aspect ce nu era reglementat în legislaţia în vigoare.
Textele proiectelor de lege pot fi studiate pe site-ul ANRMAP.